„Dragă Nina, Am promis că îți voi trimite un „mic” feedback despre cartea ta și astăzi a venit momentul să o fac, pentru că tocmai ce am terminat-o de citit, după 3 zile în care m-ai purtat prin toate stările posibile. Mă bucur că am reușit să o citesc chiar acum în timpul Postului Paștelui, când avem cea mai mare nevoie să ne redescoperim liniștea sufletească și întradevăr iar mi-ai atins sufletul. Pot spune încă de la început că în momentul în care am comandat-o, mă așteptam să fie o „altă” carte de dezvoltare personală și atât. Dar după ce am parcurs-o, mi-am dat seama că avea să fie mai mult de atât, și anume o viață dezbrăcată de secrete, plină de învățături, sau mai bine zis, ți-ai pus sufletul și trupul plin de cicatrici pe tavă și ni le-ai dat nouă. Se vede că ai un talent înnăscut de a scrie și transmiți emoție cu fiecare cuvânt pe care îl așterni pe pagină. Pe de altă parte, îmi pare rău să văd că există atâtea destine chinuite, dar al tău le întrece pe toate. Și eu care credeam că eu am probleme, dar vorba aceea, cu „se poate și mai rău”, mă duce cu gândul că de fapt eu am avut și am tot ce-mi trebuie. Inițial, când am văzut coperta cărții pe site, fără să mă uit atent la ea, am văzut de fapt imaginea unei păsări Pheonix în loc de fata „rebelă" cu părul roșcat și mi-am dat seama după ce am terminat cartea de citit, că de fapt era o proiecție a ceea ce ai fost, ce ești și ce vei fi, adică acea persoană care are puterea să renască din propria cenușă și să se ridice de fiecare dată când a căzut. Ca să mai destind puțin atmosfera, coincidență sau nu, dar când am citit despre copilăria ta, mi-am dat seama că unele aventuri le-am descoperit și în cufărul meu cu amintiri, și anume înțepătura din picior, doar că la mine a fost cu un ciob de sticlă, tot cam pe la vârsta ta îmi rupeam mâna dreaptă și la 12 ani mă operam de apendicită. Doar că toate astea se întâmplau într-un univers paralel cu vreo 5 ani înainte. Lăsând gluma la o parte, m-a impresionat profund dedicarea, afecțiunea și iubirea ta față de copii și visul tău din tinerețe de a avea grijă de ei, iar când am ajuns la finalul cărții și am citit că ai avut probleme care ar putea să te impiedice să devii mamă, m-a intristat. Te gândești cum e viața asta uneori, sunt femei care se nasc mame și nu pot avea copii și femei care au copii, dar nu sunt mame. La fel de mult mi-a plăcut și conversația ta cu Dumnezeu care este de-a dreptul „divină” și mă bucur că în final te-ai regăsit pe tine, iar credința te-a vindecat și fiecare obstacol a fost pentru tine de fapt o lecție din care ai avut ceva de învățat. Așadar, noi „muritorii” de rând, am extras din acest minunat roman, toată seva cu care ne puteam hrăni sufletul. Îți doresc tot binele din lume și m-aș bucura să aud că te-ai împlinit din toate punctele de vedere, pentru că ești o femeie care merită cu adevărat să fie fericită. Dar cum cuvintele sunt de prisos, nu pot decât să-ți spun că îți mulțumesc pentru că EȘTI.”